Parolele sigure sunt lungi, unice pentru fiecare cont și imposibil de ghicit din ce se știe despre tine. Lungimea contează mai mult decât simbolurile ciudate: o frază de patru-cinci cuvinte fără legătură între ele rezistă mult mai bine decât un cuvânt scurt cu un semn de exclamare la coadă.
Cele mai multe conturi nu cad din cauza unui atac sofisticat. Cad pentru că aceeași parolă a fost folosită pe cinci site-uri, iar unul dintre ele și-a pierdut baza de date. Mai jos vezi cum eviți situația fără să-ți încarci memoria cu zeci de combinații imposibile.
De ce parolele scurte și „complicate” nu mai ajută
Un program de spargere încearcă miliarde de combinații pe secundă atunci când are acces la o listă de parole furate, așa că o parolă de opt caractere, oricât de încărcată de simboluri, cedează repede. Ce face diferența este numărul de combinații posibile, iar acesta crește exponențial cu fiecare caracter adăugat. O parolă de douăzeci de caractere este de milioane de ori mai greu de spart decât una de opt, chiar dacă folosește doar litere mici.
Mai există un motiv: oamenii sunt previzibili. Majoritatea transformă „Maria” în „M@ria1” și cred că au făcut ceva ingenios. Programele de spargere cunosc de mult aceste înlocuiri (@ în loc de a, 0 în loc de o, un 1 sau un 123 la final) și le încearcă printre primele variante. Data nașterii, numele animalului de companie, echipa preferată sau numele copiilor sunt indicii pe care oricine le poate afla de pe rețelele de socializare.
Cum arată o parolă bună și ce reguli merită respectate?
Sfaturile de bază sunt puține și se aplică oricărui cont:
- Lungime de cel puțin 14–16 caractere pentru conturile obișnuite și mai mult pentru e-mail și aplicația băncii.
- O parolă diferită pentru fiecare cont, fără excepții pentru site-urile „neimportante”.
- Fără date personale: nume, date de naștere, numere de telefon, numere de înmatriculare.
- Fără cuvinte întregi din dicționar, scrise singure, cu o cifră în coadă.
- Schimbare imediată după o scurgere de date confirmată, nu după un calendar fix.
Ultimul punct surprinde pe mulți. Schimbarea parolei la fiecare trei luni, practicată multă vreme în companii, dă de obicei efectul opus: oamenii adaugă un număr la parola veche („Vara1”, apoi „Vara2”) și protecția nu crește deloc. E mult mai util să schimbi parola atunci când ai un motiv real, de pildă când un serviciu anunță că a fost spart sau când ai introdus-o pe un calculator străin.
O metodă bună pentru parole care se țin minte este fraza de trecere (în engleză, passphrase). Alegi patru-cinci cuvinte fără legătură logică, de exemplu „cățel nisip ceainic roșu motor”, și le legi între ele cu un separator. Se scrie ușor, se memorează după câteva zile și are lungimea necesară ca să reziste. Important este ca cuvintele să fie alese la întâmplare, nu dintr-un citat celebru sau din versurile unei melodii cunoscute, pentru că acestea se găsesc în dicționarele folosite de atacatori.
Cum ții minte zeci de parole fără să le notezi pe un bilet?
Nimeni nu poate memora treizeci de parole lungi și diferite, iar încercarea duce la compromisul periculos: aceeași parolă peste tot. Soluția practică este un manager de parole, adică un program sau o aplicație care generează parole aleatorii, le stochează criptat și le completează automat pe site-urile potrivite. Tu ții minte o singură parolă principală, o frază lungă pe care nu o folosești nicăieri altundeva.
Managerele de parole există ca aplicații separate și ca funcții integrate în browsere și în telefoane. Cele integrate sunt mai bune decât nimic și sunt suficiente pentru mulți utilizatori, dar merită să verifici dacă datele sunt protejate de o parolă principală sau doar de blocarea ecranului. Dacă folosești mai multe dispozitive și sisteme diferite, o aplicație dedicată, cu sincronizare, este de obicei mai comodă.
Întrebarea firească este dacă nu pui toate ouăle în același coș. Riscul există, dar este mai mic decât alternativa. Un manager serios nu păstrează parolele în clar, iar fără parola principală datele rămân ilizibile. Cât merită să mai memorăm și cât lăsăm în seama uneltelor se discută și în articolul despre memorăm informații în era căutării instant, iar parolele sunt un exemplu clar în care uneltele câștigă.
De ce autentificarea în doi pași ține loc de a doua încuietoare?
Autentificarea în doi pași adaugă, după parolă, un al doilea element pe care îl are doar proprietarul contului: un cod generat de o aplicație, un cod primit prin SMS sau o cheie fizică introdusă în port. Chiar dacă parola ajunge la un infractor, fără al doilea element el nu intră în cont.
Metodele nu sunt egale. O cheie fizică sau o aplicație de coduri este mai sigură decât SMS-ul, pentru că numărul de telefon poate fi preluat prin înșelarea operatorului. Cu toate acestea, SMS-ul este mult mai bun decât lipsa oricărui al doilea pas, deci nu-l refuza dacă este singura variantă. Activează protecția întâi pe contul de e-mail, fiindcă prin e-mail se resetează aproape toate celelalte parole. Păstrează codurile de recuperare printate sau scrise pe hârtie, într-un loc sigur de acasă, ca să nu rămâi blocat dacă pierzi telefonul.
Ce obiceiuri te expun cel mai mult?
| Obicei | De ce e riscant | Ce faci în loc |
|---|---|---|
| Aceeași parolă pe mai multe conturi | O singură scurgere de date deschide toate conturile | Parole unice, generate de un manager |
| Parola trimisă pe mesaje | Mesajele rămân în istoric și pot fi citite de altcineva | Link de resetare sau transmitere prin alt canal, apoi schimbare |
| Salvarea parolei pe un calculator public | Următorul utilizator intră direct în cont | Fereastră privată și deconectare la final |
| Răspunsuri reale la întrebările de siguranță | Numele mamei sau al orașului se găsesc ușor | Răspunsuri inventate, notate în managerul de parole |
Un mesaj care îți cere parola „urgent” trebuie tratat cu aceleași întrebări ca orice altă informație dubioasă, iar checklistul pentru recunoașterea surselor de încredere se aplică perfect și aici: cine trimite, de ce acum, ce vrea de la mine și pot verifica prin alt canal?
Întrebări frecvente
Este în regulă să las browserul să salveze parolele?
Da, dacă ai blocare pe dispozitiv și, unde se poate, o parolă principală pentru datele salvate. Nu folosi salvarea automată pe calculatoare folosite și de alte persoane.
Cât de des trebuie schimbate parolele?
Nu după un termen fix. Schimbă-le când un serviciu raportează o scurgere de date, când ai un semn că altcineva a intrat în cont sau când ai folosit parola pe un dispozitiv nesigur.
Ce fac dacă am aceeași parolă pe mai multe conturi?
Începe cu e-mailul, banca și rețelele sociale: schimbă-le cu parole noi, unice, apoi continuă treptat cu restul, în ordinea importanței.
